deschis

M-am mutat

2006-12-26T15:45:00.000+02:00

Smooth-scrolling în AbiWord

2006-09-05T14:27:00.000+03:00

Îmi place AbiWord. Îl prefer în locul OpenOffice.org când am de deschis repede nişte fişiere, deoarece AbiWord porneşte foarte rapid.

Un lucru mă tot zgândărea şi nu-mi dădea pace la AbiWord: smooth-scrolling. Smooth scrolling e frumos. Prima dată. Apoi devine o pacoste. Până derulezi o pagină de document îţi creşte barbă. De câte ori deschideam AbiWord, îl închideam la loc când vedeam cât de greu se mişcă derulatul paginilor. Am căutat prin meniuri şi prin dialogurile de configurări, dar n-am găsit nimic. Astăzi însă i-am venit de hac. Am găsit pe mailing list-ul abiword-user un mesaj în care se explică cum se poate dezactiva smooth scrolling. Iată ce trebuie făcut: trebuie deschis fişierul ~/.AbiSuite/AbiWord.Profile, căutaţi secţiunea <Scheme name="_custom_" şi adăugaţi opţiunea EnableSmoothScrolling="0".

Phew. Ce uşurare. În sfârşit pot să mă bucur de AbiWord la adevărata lui valoare.

TECHKILLA drum & bass netlabel

2006-08-26T23:10:00.000+03:00

Astăzi creierul mi-a dansat pe drum & bass-ul celor de la TECHKILLA. Aveţi grijă, s-ar putea să săriţi involuntar de pe scaun şi să dansaţi ca nişte nebuni.

Sistemul meu de organizare a muzicii

2006-08-15T21:26:00.000+03:00

De-a lungul timpului mi-am dezvoltat un sistem de organizare a muzicii care-mi permite să găsesc orice artist, album sau melodie de care am nevoie la un moment dat. Vreau să explic acest sistem în caz că-l vei găsi folositor. Consider că este un sistem bun şi merită folosit şi de tine.

Iată în ce constă sistemul:

În directorul /home am un subdirector muzica. În directorul muzica am două subdirectoare: neselectata şi selectata.

Nu sunt adeptul organizării muzicii după genuri deoarece încadrarea unui artist modern într-un anumit gen este destul de subiectivă şi inexactă. Din experienţa personală artiştii moderni nu se mai pot încadra strict într-un anumit gen de muzică. Sunt mulţi artişti care experimentează mai multe genuri de muzică de-a lungul carierei lor, un album putând fi încadrat într-un gen, alt album putând fi încadrat în alt gen.

Directorul "neselectata" conţine toată muzica pe care o descarc de pe Internet, o copii de la prieteni, sau o obţin prin alte mijloace. Am denumit acest director "neselectata" pentru că în principiu muzica de acolo nu este organizată în nici un fel. Când obţin muzica, caut să obţin albume complete. Formatul fişierelor prefer să fie ogg şi nu mp3. Prefer ogg în primul rând pentru că este un format audio fără restricţii şi în al doilea rând pentru că fişierele codate ogg se aud mai bine ca cele mp3 la rate de codare comparabile. Întotdeauna muzica pe care o obţin nu este organizată după gusturile mele, de aceea prima dată se duce în acest director.

După ce am obţinut muzica, încep să ascult din "neselectata" rând pe rând albumele. La cele care-mi plac le editez tag-urile cu EasyTag. EasyTag este un program extraordinar, n-aş putea trăi fără el. Ştie să editeze tag-uri la fişiere mp3, ogg, flac, mp4/aac, MusePack şi Monkey's Audio Files şi are o interfaţă foarte uşor de folosit. Caut să completez toate câmpurile tag-ului cu informaţii cât mai corecte. Completez titlul melodiei, artistul albumului, numele albumui, anul apariţiei, genul, numărul melodiei din album, eventual URL-ul paginii oficiale a artistului, casa de discuri producătare. Pentru a căuta informaţii verific Wikipedia, AllMusic, Discogs, pagina oficială a artistului, eventual alte site-uri. Deasemenea caut să obţin imagini cu coperţile albumelor. Site-urile pe care le folosesc să caut coperţi sunt mega-search şi albumart.org. Ambele sunt motoare de căutare pentru coperţi de albume. EasyTag permite în cazul fişierelor mp3 incorporarea unor imagini în interiorul tag-ului. Dacă deţin imaginea coperţii atunci introduc o variantă micşorată la dimensiunea de 200x200 pixeli a coperţii. După ce am editat tag-urile redenumesc fişierele şi directorul albumului. Fişierele le denumesc după următorul şablon: %n - %t (unde %n - reprezintă numărul melodiei, iar %t - reprezintă denumirea melodiei). Directoarele le denumesc după următorul şablon: %a - [%y] %b (unde %a reprezintă artistul, %y reprezintă anul apariţiei albumui, iar %b reprezintă numele albumului). Dacă deţin mai multe albume ale unui artist, toate albumele le grupez ca subdirectoare într-un director numit după numele artistului. Dacă directorul albumului mai conţine alte fişiere în afară de fişierele muzicale şi imaginile coperţilor (cum ar fi fişiere txt cu review-uri, comentarii, nfo-uri, playlist-uri pls sau m3u, etc.), aceste fişiere sunt şterse. În directorul albumului păstrez numai fişierele muzicale şi imaginile coperţilor.

După ce am realizat toate aceste operaţii directorul artistului (în cazul în care deţin mai multe albume de la el) şi directoarele albumelor le mut în directorul "selectata". În acest fel sunt sigur că în directorul "selectata" am numai muzică ce-mi place, care e organizată corect şi pe care o pot scrie pe CD-uri sau DVD-uri fără să-mi fac probleme.

Iată un exemplu de organizare al directorului "muzica":

muzica
|-neselectata
| |-artist_album_nfo
| |-album_release
|-selectata
 |-artist
 | |-artist - [1999] album_1999
 | |-artist - [2000] album_2000
 |-artist2
 | |-artist2 - [2004] album_2004
 | |-artist2 - [2005] album_2005
 |-artist3 - [2001] album_2001

Selgros cu RedHat

2006-08-10T23:48:00.000+03:00

Am vizitat şi eu vestitul Selgros Cash & Carry care tocmai s-a deschis în Bacău, oraşul meu mult iubit. Nimic impresionant. E mai mare decât Metro, produsele sunt în mare parte diferite faţă de Metro (ceea ce e bine). Ce mi-a plăcut a fost ecranul de login al distribuţiilor RedHat (aş fi preferat Ubuntu, dar na... RedHat dă bine la corporaţii că, vezi doamne, RedHat oferă suport) care erau afişate pe monitoarele de acolo. Încetul cu încetul lumea se dă pe brazdă.

Behold (te rog scuză calitatea. Poza e făcută cu noul meu Motorola RAZR v3):

Cum se configurează un UPS Apollo seria 1000F pe Linux

2006-07-17T12:35:00.000+03:00

Dacă aveţi un UPS şi vreţi să-l folosiţi împreună cu un sistem de operare Linux, cel mai probabil va trebui să utilizaţi suita de programe Network UPS Tools, prescurtat NUT. Suita de programe se doreşte a fi "ultima soluţie" în materie de monitorizare a UPS-urilor pe Linux, având drivere pentru o multitudine de UPS-uri produse de diferite firme. Orice fel de UPS aţi avea, probabilitatea ca NUT să funcţioneze cu UPS-ul dumneavoastră este foarte mare.

UPS-ul meu este un UPS ieftin Apollo, seria 1000F, produs undeva prin Taiwan. Cel mai probabil este că sunt mulţi dintre dumneavoastră care deţineţi un astfel de UPS, deoarece se găsesc foarte uşor la magazinele de specialitate din România şi sunt foarte ieftine. Problema este că acest UPS nu deţine drivere pentru sistemul de operare Linux. S-a dovedit că funcţionează decent cu NUT configurat cu driverul genericups. Sper ca acest tutorial să vă folosească să vă configuraţi UPS-ul Apollo (şi nu numai; procedura explicată aici poate da rezultate foarte bune şi pentru alte UPS-uri noname de pe piaţa Românească) pe sistemul de operare Linux.

Eu am configurat UPS-ul pe o distribuţie White Box Enterprise Linux 3.0, care, la fel ca CentOS reîmpachetează pachetele de la RedHat Enterprise Linux astfel încât să fie 100% compatibilă cu RedHat şi 100% liberă. Este practic o distribuţie RedHat Enterprise Linux liberă. Pentru distribuţiile bazate pe Debian (Debian, Ubuntu, Mepis, etc.) nu cred să fie mari diferenţe de configurare; cel mult locaţia fişierelor s-ar putea să fie puţin alta. Pentru configurare, m-a ajutat foarte mult un articol de pe fedoranews.org.

Instalarea pachetelor

Instalarea pachetelor am realizat-o foarte uşor cu yum:

# yum install nut nut-client

Amândouă pachetele sunt necesare. Pe distribuţiile bazate pe Debian este suficient să instalaţi pachetul "nut":

# aptitude install nut

Configurarea NUT

Fişierele de configurare ale NUT se află în directorul /etc/ups:

ups.conf - setări pentru driverul specific UPS-ului;
upsd.conf - setări pentru daemonul principal, upsd;
upsd.users - controlul accesului la daemonul principal, upsd;
upsmon.conf - setări pentru daemonul de monitorizare a ups-ului (upsmon);
upssched.conf - setări pentru daemonul upssched (nu am folosit upssched, deci nu ne vom atinge de acest fişier).

În plus faţă de aceste fişiere, RPM-urile pentru White Box Linux mai conţin un fişier, /etc/sysconfig/ups, în care se pot configura câteva opţiuni cu care să fie pornit daemonul upsd (sunt de fapt opţiuni pentru linia de comandă).

Configurarea /etc/sysconfig/ups

În acest fişier se configurează modelul UPS-ului şi portul unde este conectat. Driverul pentru UPS-urile Apollo, seria 1000F este genericups, deci modelul va fi genericups, iar în cazul meu este conectat pe portul serial 1 (/dev/ttyS0). Iată cum arată fişierul de configurare /etc/sysconfig/ups (am îngroşat modificările pe care le-am făcut faţă de configurarea implicită):

# If the UPS is locally attached set it to "yes"
SERVER=yes
# Model of the UPS (filename to call for it, without path)
# Example - one of
#       apcsmart        - APC SMartUPS and similar
#       fentonups       - Fenton UPS
#       optiups
#       bestups
#       genericups
#       ups-trust425+625
#  upsdrvctl
# You MUST change this, or set SERVER to "no"
# To support multiple drivers, set MODEL=upsdrvctl
MODEL=genericups
# UPS device - needed if UPS is locally attached
DEVICE=/dev/ttyS0
# Any options to pass to $MODEL
# ex. for my TrippLite UPS, use
#       OPTIONS="-t 5"
OPTIONS="-a apollo"
# Any options to pass to upsd
UPSD_OPTIONS=
#
# [End]

Corectarea drepturilor pe fişiere

În articolul de pe fedoranews este precizat că drepturile pe fişier implicite nu sunt tocmai corecte. Eu am urmat sfaturile de acolo înainte de a porni serviciul ups, aşa că nu ştiu dacă serviciul porneşte cu setările implicite sau nu.

Pentru a corecta drepturile trebuie să daţi următoarele comenzi:

# cd /etc/ups
# chown root:nut ups*
# chmod 640 ups*

Configurarea fişierului /etc/ups/ups.conf

Acest fişier conţine setările pentru driverul specific UPS-ului. UPS-urile Apollo nu sunt trecute în lista de UPS-uri suportate de NUT, dar după câteva încercări nereuşite, am reuşit să aflu că Apollo 1000F funcţionează foarte bine cu driverul generic, genericups. Dacă UPS-ul dumneavoastră nu se află pe lista de UPS-uri suportate, nu disperaţi, încercaţi driverul genericups în diferite configuraţii. Există o probabilitate foarte mare să funcţioneze. Manualul driverului (man genericups) conţine informaţii detaliate despre cum să determinaţi configuraţia corectă pentru UPS-ul dumneavoastră.

Setările mele sunt următoarele (am afişat numai ceea ce am adăugat la fişierul /etc/ups/ups.conf):

[apollo]
     driver = genericups
     port = /dev/ttyS0
     upstype = 4
     desc = "Apollo 1085F UPS"

"apollo" este un nume dat de mine. Dumneavoastră puteţi da orice alt nume, numai că trebuie să aveţi grijă să configuraţi acelaşi nume în fişierele /etc/sysconfig/ups şi /etc/sysconfig/upsmon.conf.

Cel mai greu a fost să determin valoarea pentru upstype. Am luat-o prin trial & error. Prima dată am pus upstype = 0 şi am monitorizat UPS-ul cu comanda upsc (watch upsc apollo@localhost). Am scos alimentarea de la UPS, astfel încât să funcţioneze numai pe baterie şi am urmărit să văd dacă se modifică valoarea ups.status: OL. Trebuia să se modifice în OB (on battery). Nu s-a modificat, aşa că am configurat upstype = 1 şi am repornit serviciul ups: /etc/init.d/ups restart. De data asta, maşina şi-a dat restart. Tot la fel s-a întâmplat şi când am configurat upstype = 2 şi upstype = 3. Abia la upstype = 4 am observat că nu se mai restartează şi am început iarăşi monitorizarea valorii ups.status. De data asta ups.status s-a schimbat în OB când am deconectat cablul de alimentare de la UPS. Am mai aşteptat o vreme până s-a consumat bateria să văd dacă maşina îşi dă shutdown când bateria este pe terminate. Spre bucuria mea, maşina şi-a dat shutdown când statusul ups.status s-a modificat în OB LB. Astfel am dedus că valoarea corectă pentru upstype din fişierul /etc/ups/ups.conf este 4: upstype = 4.

Configurarea /etc/ups/upsd.conf

Acest fişier conţine ACL-uri pentru accesul din reţea la daemonul upsd. Eu nu am folosit caracteristicile de reţea ale NUT, deci setările implicite prin care se permite accesul de pe maşina locală mi-au fost de ajuns. ACL-urile seamănă foarte mult cu ACL-urile din squid proxy deci nu ar trebui să aveţi probleme în configurarea lor.

Iată şi cum arată fişierul (am omis comentariile, întrucât ocupă mult spaţiu):

ACL all 0.0.0.0/0
ACL localhost 127.0.0.1/32

ACCEPT localhost
REJECT all

Configurarea fişierului /etc/ups/upsd.users

În acest fişier se configurează utilizatorii cu care clienţii (upsmon, comanda upsc) se vor conecta la daemonul upsd. Utilizatorii configuraţi aici nu au nici o legătură cu utilizatorii sistemului, din /etc/passwd. Aceşti utilizatori există numai pentru upsd.

Iată cum arată fişierul meu:

# --- Configuring for upsmon
#
# To add a user for your upsmon, use this example:
#
#       [monuser]
#               password  = pass
#               allowfrom = bigserver
#
#               upsmon master                   (or upsmon slave)
#
# The matching MONITOR line in your upsmon.conf would look like this:
#
# MONITOR myups@myhost 1 monuser pass master    (or slave)
[monuser]
     password = parola
     allowfrom = localhost
     upsmon master

[monuser] este numele utilizatorului cu care ne vom conecta din upsmon la upsd. Putem alege orice nume vrem;
password = reprezintă parola cu care acest utilizator se va putea conecta la upsd;
allowfrom = reprezintă numele ACL-ului (configurat în /etc/ups/upsd.conf) de la care acest utilizator se va putea conecta. Atenţie! "localhost" nu este numele host-ului localhost, ci numele ACL-ului din /etc/ups/upsd.conf.
upsmon master este o setare specifică upsmon. Dacă upsmon va funcţiona în modul master (de obicei da), va trebui să precizaţi parametrul "master" drept argument la upsmon.

Configurarea /etc/ups/upsmon.conf

Fişierul /etc/ups/upsmon.conf conţine configurări pentru daemonul de monitorizare, upsmon (acest daemon iniţiază procedura de shutdown în caz că bateria de pe UPS e pe terminate; upsd monitorizează legătura serială cu UPS-ul şi la el se pot conecta daemoni upsmon - de pe aceeaşi maşină sau din reţea).

Iată fişierul de configurare:

# Examples:
#
# MONITOR myups@bigserver 1 monmaster blah master
# MONITOR su700@server.example.com 1 upsmon secretpass slave

MONITOR apollo@localhost 1 monuser parola master

Numai o singură linie MONITOR este necesară. Aceasta precizează numele UPS-ului (apollo în cazul meu) şi numele hostului pe care se află upsd-ul la care se va conecta upsmon, numele utilizatorului ("monuser"), parola acestuia ("parola"), "master" sau "slave" (de obicei "master"). Aceste setări corespund celor din /etc/ups/upsd.users.

Folosirea upsd

Pornirea upsd

După ce aţi făcut toate aceste configurări, este momentul să porniţi serviciul ups şi să speraţi că porneşte fără probleme:

# /etc/init.d/ups start

După ce aţi dat această comandă, verificaţi dacă serviciul a pornit cu succes uitându-vă în /var/log/messages:

# grep ups /var/log/messages

Ar trebui să vedeţi ceva asemănător:

Jul 17 11:58:18 server upsd[19017]: Connected to UPS [apollo]: genericups-ttyS0
Jul 17 11:58:18 server upsd[19018]: Startup successful
Jul 17 11:58:18 server upsd: Connected to UPS [apollo]: genericups-ttyS0
Jul 17 11:58:18 server upsd: Network UPS Tools upsd 2.0.2
Jul 17 11:58:18 server upsd: Synchronizing...done
Jul 17 11:58:18 server ups: upsd startup succeeded
Jul 17 11:58:18 server upsmon[19022]: Startup successful
Jul 17 11:58:18 server upsd[19018]: Connection from 127.0.0.1
Jul 17 11:58:18 server upsd[19018]: Client monuser@127.0.0.1 logged into UPS [apollo]
Jul 17 11:58:18 server upsmon: UPS: apollo@localhost (master) (power value 1)
Jul 17 11:58:18 server upsmon: Using power down flag file /etc/killpower
Jul 17 11:58:18 server upsmon:
Jul 17 11:58:18 server ups: upsmon startup succeeded

De asemenea mai puteţi verifica procesele:

# ps ax | grep ups
19014 ?        S      0:00 /sbin/genericups -a apollo /dev/ttyS0
19018 ?        S      0:00 /usr/sbin/upsd
19022 ?        S      0:00 /usr/sbin/upsmon
19023 ?        S      0:00 /usr/sbin/upsmon
19031 pts/0    S      0:00 grep ups

Puteţi observa că sunt două procese upsmon. Acesta este un comportament normal şi nu trebuie să vă faceţi griji.

După ce aţi verificat că totul funcţionează corect, probabil veţi dori să adăugaţi ups la lista de servicii care pornesc la bootare:

# chkconfig ups on

Verificaţi starea UPS-ului cu comanda upsc

Comanda upsc vă dă câteva informaţii despre starea UPS-ului. Puteţi vedea starea bateriei, dacă funcţionează pe baterie sau la linia de alimentare, etc. Pentru unele UPS-uri pentru care există drivere sunt prezentate mai multe informaţii (cum ar fi temperatura, voltajele - de intrare şi ieşire, încărcarea bateriei, etc.).

Pentru UPS-urile Apollo sunt prezentate numai informaţii referitoare la starea conexiunii la linia de alimentare (dacă este conectat la linia de alimentare sau funcţionează pe baterie).

# upsc apollo@localhost
driver.name: genericups
driver.parameter.port: /dev/ttyS0
driver.parameter.upstype: 4
driver.version: 2.0.2
driver.version.internal: 1.30
ups.mfr: Generic
ups.model: Generic RUPS model
ups.status: OL

Legături utile

Cam asta a fost. Sper ca acest tutorial să vă ajute să vă configuraţi UPS-urile ieftine şi noname pe care le puteţi cumpăra din România.

Iată şi câteva legături utile:

Cum să schimbaţi iconiţa meniului GNOME

2006-07-09T20:01:00.000+03:00

În căutarea mea pentru desktop-ul GNOME perfect m-am întâlnit cu problema de a schimba iconiţa meniului GNOME, deoarece cea cu care vine Ubuntu nu se potriveşte cu culorile generale ale desktop-ului (culorile dektop-ului meu sunt predominant gri şi verde, iar culorile logo-ului Ubuntu sunt portocalii).

Rezolvarea am găsit-o pe Wiki-ul ArchLinux. Iată ce trebuie făcut:

deschideţi Configuration Editor (ar trebui să fie în meniul System tools);
în Configuration Editor, navigaţi la apps->panel->objects şi găsiţi obiectul care reprezintă Meniul dumneavoastră (căutaţi obiectul care are "Main Menu" la proprietatea tool tip;
configuraţi calea către iconiţa dorită la proprietatea custom_icon;
bifaţi use_custom_icon.

Gata. Iată şi o captură de ecran cu Configuration Editor:

Ubuntu peste tot

2006-07-09T01:14:00.000+03:00

Acum câteva zile am primit pachetul cu CD-uri Ubuntu Linux 6.06 LTS. A fost o foarte plăcută surpriză să găsesc printre CD-uri şi 10 stick-ere cu Ubuntu Linux. Deja mi-am lipit un sticker pe laptopul meu ca să arăt că sunt mândru că folosesc Ubuntu Linux.

De când a apărut Ubuntu, de la versiunea 4.10 i-am urmărit evoluţia, dar niciodată nu m-am încumetat să-l instalez pe vreun calculator de-al meu. Am încercat Live CD-urile şi totdeauna am rămas impresionat de detecţia hardware şi de software-ul care "pur şi simplu merge". Când a apărut Debian 3.1, am preferat să-l instalez în locul versiunii de Ubuntu de atunci. Am aşteptat să apară "The biggest and the best Ubuntu ever" şi nu-mi pare rău de aşteptare. Pot spune că Ubuntu 6.06 este "The biggest and the best Ubuntu till now".

Săptămâna asta am descărcat ISO-ul cu Ubuntu 6.06, l-am scris pe un CD reinscriptibil, am şters complet Windows XP de pe laptop-ul meu IBM Thinkpad T23 şi am pornit să instalez Ubuntu. Instalarea a decurs fără probleme; a fost chiar plictisitor pentru că nu prea am avut ce face, singurele întrebări mai complicate pe care ţi le pune programul de instalare sunt legate de partiţionare şi utilizatorul principal şi parola acestuia. După reboot am fost întâmpinat de ecranul de conectare al Ubuntu în care trebuie să introduc numele de utilizator şi parola. M-am conectat şi am intrat în desktopul Ubuntu. Arată foarte bine. Se vede că s-a investit foarte multă muncă pentru a crea iconiţele şi tema implicită din Ubuntu. Desktopul Ubuntu mi se pare prea portocaliu pentru gustul meu, aşa că am început să caut o temă care să mă satisfacă. După mai multe încercări am ajuns în final să folosesc tema Outdoors cu iconiţe GNOME, desktop-ul având foarte multe nuanţe plăcute de verde. Deasemenea, nu-mi plac cele două bare cu care vine GNOME. Bara de sus e pur şi simplu inutilă, încurcă lucrul cu ferestrele şi ocupă spaţiu degeaba, aşa că m-am apucat să şterg bara de sus şi să las o singură bară, jos, în final foarte asemănătoare cu bara din Windows (nu am nimic cu Windows şi faptul că desktop-ul meu seamănă foarte mult cu Windows nu înseamnă că-mi place mai mult Windows, ci doar că găsesc modul de lucru foarte eficient pentru un desktop. Nu-i nici o ruşine să recunoşti că desktop-ul Windows este unul foarte eficient din punctul de vedere al productivităţii şi uşurinţei de a lucra cu aplicaţiile). Iată cum arată în final desktop-ul meu:

Pentru partea multimedia, am urmărit instrucţiunile de pe UbuntuGuide. În principal am instalat EasyUbuntu şi l-am lăsat să-şi facă treaba. Totul a mers strună şi în 10 minute aveam un desktop Linux cu capabilităţi multimedia complete (pot să ascult mp3-uri, să văd orice fel de filme, să folosesc flash în browser, etc.).

Power managementul pe laptop merge impecabil. Fără să fi făcut nimic special. Totul a mers din prima. Laptop-ul intră în suspend şi iese din suspend fără probleme (când iese din suspend funcţionează totul corect: sunet, reţea, grafică. Pe Debian m-am chinuit foarte mult să-l fac să iasă din suspend fără probleme - de cele mai multe ori nu mai mergea reţeaua când ieşea din suspend). Hibernate funcţionează impecabil deasemenea.

Am instalat Ubuntu 6.06 şi pe calculatorul desktop. La fel, instalarea a mers impecabil. Pe desktop am o placă video NVIDIA GeForce MX400 (e veche, e drept, dar eu mă joc foarte rar, şi atunci joc jocuri care nu necesită resurse grafice prea multe). Ce vreau să spun este că am fost impresionat cât de uşor am instalat driverele nvidia. Am urmărit tot instrucţiunile de pe UbuntuGuide şi totul a mers perfect. A fost prea uşor. Dubios de uşor chiar, dar driverul nvidia era instalat corect, glxgears şi aplicaţiile OpenGL pe care le-am încercat au mers fără probleme la viteză mare.

Per total, sunt foarte impresionat de Ubuntu 6.06 şi-l voi recomanda tuturor prietenilor mei.

Viaţa noastră e prea aglomerată?

2006-06-03T01:54:00.000+03:00

Am citit pe OSNews astăzi că Rudolf Cornelissen, persoana care a creat driverele 3D pentru proiectul Haiku, a anunţat pe blogul personal că renunţă... pentru a urma o viaţă mai liniştită, departe de tehnologie.

Asta m-a pus pe gânduri... Mă întreb unde o să ajungem dacă mai continuăm aşa... Sunt singurul care e de părere că suntem sufocaţi de tehnologie, de viaţa tot mai alertă, în care nu mai avem timp să ne oprim şi să ne gândim?...

Telefonul sună într-una, pe Instant Messenger totdeauna te caută cineva (ori să te întrebe ce mai faci, ori în legătură cu o problemă), toteauna aştepţi un e-mail (important, neimportant, nu contează), TV-ul bâzâie toată ziua... Şi nu-ţi permiţi să le închizi pentru că trebuie să fii mereu informat, să fii mereu alert, să fii pregătit întotdeauna dacă sună cineva de la servici, sau se iveşte o ocazie pentru un job mai bun.

Cu această ocazie mi-am amintit de un eseu pe care l-am citit acum aproximativ un an: How to drop out despre cum să renunţi la tehnologie şi la lucrurile inutile pe care le oferă lumea pe care ne-am creat-o şi să trăieşti în comuniune cu pământul. Cred că persoana care l-a scris este mult mai fericită decât foarte mulţi dintre noi.

Concert "Omul cu şobolani" în Iaşi

2006-05-29T02:17:00.000+03:00

Astăzi (de fapt ieri de-acum, 28.05.2006) am fost la concert Omul cu şobolani. A fost primul concert "Omul cu şobolani" din Iaşi, după o absenţă de şase ani.

A fost un concert excelent, un concert fără "bullshit", un concert în care s-a sărit, s-a dat din cap, s-a transpirat, s-a urlat, s-a băut bere, lumea s-a dezlănţuit, aşa cum îi stă bine unui concert rock. Iar eu m-am simţit foarte bine. Aşa concert n-a mai văzut Iaşu' de foarte multă vreme.

În deschidere a cântat o trupă numită "Grimus" din Cluj. Mie mi-au plăcut foarte mult. Au cântat piese proprii, care sunau foarte bine, precum şi câteva preluări. Mi-a plăcut preluarea de la Muse a piesei "Plug in baby". Le-a ieşit foarte bine. Vreau să mai aud de ei.

Periferic7 - bienala internaţională de artă contemporană, Iaşi

2006-05-24T23:14:00.000+03:00

Astăzi am avut puţină treabă prin împrejurimile Palatului Culturii şi am văzut un afiş cu Periferic7. Nu ştiam că la Palatul Culturii este o expoziţie Periferic7, aşa că m-am bucurat că aveam ocazia să o vizitez. Vroiam să vizitez Periferic7 de mai mult timp, dar niciodată nu am avut timp liber.

Periferic este un proiect organizat de Asociaţia Vector din Iaşi încă din anul 1997.

Când am intrat, prima sală era goală, în mijlocul ei era o vitrină cu nişte pungi care conţineau cataloage Periferic, iar de undeva dintr-o cameră vecină se auzea o voce de femeie care vorbea în franţuzeşte. Asta mi s-a părut foarte "spooky". Am avansat în camera vecină şi acolo am găsit un televizor care rula un filmuleţ în care vorbea un caracter femeiesc realizat în grafică 3D. Mai erau prezente şi trei scaune astfel ca doritorii să se poată aşeza şi să urmărească filmuleţul. Vorbea în franceză , iar filmul avea subtitrare în limba română. Tema monologului era destul de complexă şi destul de greu de urmărit. Sincer, nu am reuşit să înţeleg mare lucru din monolog. Poate dacă citesc pe hârtie astfel ca să pot digera mai bine informaţia, s-ar putea să înţeleg despre ce era vorba.

A doua cameră nici nu ştiu cum s-o descriu... Mai bine vă duceţi şi o vedeţi. Îmi pare foarte rău că nu am aparatul foto în Iaşi şi din cauza asta nu am putut pune şi nişte fotografii.

În ultima cameră se află trei televizoare cu înregistrări ale unor artişti populari. Unul dintre ei confecţionează umbrele pe stradă, altul confecţiona felinare.

Intenţionez să mă duc şi la Baia Turcească.

The Go! Team are un single sub licenţă Creative Commons

2006-05-23T19:43:00.000+03:00

Astăzi în timp ce făceam selecţia pentru CD-ul meu cu cele mai bune melodii de la Netlabel-uri mi s-a părut că recunosc o melodie căreia i-am văzut videoclipul la MTV2. M-am uitat mai atent şi chiar aşa era: "The Go! Team - Junior Kickstart".

Mi s-a părut ciudat ca o formaţie comercială să aibă o melodie distribuită gratuit prin intermediul unui netlabel, aşa că m-am pus să verific (ca nu cumva să fi scăpat ceva melodii comerciale printre colecţia mea de netlabel-uri). M-am dus pe archive.org şi am căutat după "racewillbegin" (netlabel-ul sub care e distribuită melodia. E un netlabel care pune accent pe muzică indie. Verificaţi-l: race will begin. Are foarte multă muzică faină.) şi printre rezultate era şi the go! team. Superb! O formaţie comercială distribuie melodii printr-un netlabel. Acum mi se pare că-mi place şi mai mult The Go! Team.

Dacă vă place The Go! Team, nu ezitaţi să cumpăraţi albumul Thunder, Lightning, Strike. Este un album excelent, cu melodii vioaie şi cu un aer retro, gen anii disco '70.

Google TechTalks

2006-05-22T00:07:00.000+03:00

Astăzi am dat peste Google TechTalks, o serie de prezentări care au loc regulat la Google despre diferite subiecte cum sunt programare, securitate, viaţă, ştiinţă, inginerie, artă etc.

Am văzut prezentările How To Break Web Software - A look at security vulnerabilities in web software şi On Girls, Boys, and IT Careers.

"How To Break Web Software - A look at security vulnerabilities in web software" m-a ajutat să văd care sunt problemele de securitate cele mai importante din tehnologiile web actuale. "On Girls, Boys, and IT Careers" m-a ajutat să înţeleg mai bine diferenţele dintre modul de gândire al femeilor şi modul de gândire al bărbaţilor (excelentă prezentare).

Dintr-un articol despre Google TechTalks de pe Ars Technica am aflat că mai există o mulţime de conţinut video cu teme academice.

Mi-au plăcut foarte mult prezentările şi mă simt foarte entuziasmat. Mă simt ca şi cum abia acum îmi dau seama de puterea Internetului. Faptul că eu, un neica nimeni din România am putut să văd prezentările astea care au avut loc în SUA e un lucru extraordinar. Dacă nu ar fi fost Internetul probabil că nici nu aflam de ele şi rămâneam un ignorant.

fl0w - joc-experiment flash

2006-04-24T18:02:00.000+03:00

fl0w este un joc-experiment realizat în flash, cu o grafică superbă, despre evoluţie. În acest joc, impersonezi un organism care trăieşte în apă şi care se hrăneşte cu alte organisme mai mici. Pe măsură ce mănânci, dimensiunea organismului creşte. Câteodată mai apar şi organisme mai mari care trebuie consumate puţin câte puţin, până se dezintegrează în organisme mai mici. Dacă mănânci organismele care au un punct roşu, cobori mai adânc în ocean, iar dacă mănânci organismele care au un punct albastru, urci la o adâncime mai mică.

Controlul organismului se face foarte simplu cu mausul. Organismul urmăreşte mişcarea mausului, iar dacă faci click, se va mişca mai repede spre punctul unde ai făcut click.

Iată şi câteva capturi de ecran:

Maxima zilei

2006-02-16T13:53:00.000+02:00

Woolsey-Swanson Rule:

People would rather live with a problem they cannot
solve rather than accept a solution they cannot understand.

28MB de convorbiri pe GAIM într-un an

2006-02-07T19:31:00.000+02:00

De curiozitate, m-am uitat azi la dimensiunea directorului cu log-urile convorbirilor de pe GAIM. Total: 28MB. WOW, ce vorbăreţ sunt :D.

O coincidenţă este că data când a fost creat directorul cu log-uri este 04.02.2005, deci exact un an de convorbiri :).

WinGAIM şi spell-checking în română

2006-01-22T00:54:00.000+02:00

Să presupunem că aţi instalat versiunea pentru Windows de GAIM şi că la instalare aţi selectat şi opţiunea de spell-checking în limba română. Instalarea decurge fără probleme, se instalează şi Aspell pentru Windows cu dicţionarul românesc, deschideţi GAIM şi selectaţi la Preferences -> Conversations -> Message Text opţiunea "Highligh mispelled words". Începeţi să scrieţi un mesaj şi constataţi cu stupoare că cuvintele scrise greşit nu sunt subliniate. Ce se poate face?

Deschideţi o consolă de windows, schimbaţi calea curentă în directorul în care aţi instalat GAIM şi daţi gaim --help cu speranţa că are vreo opţiune pentru a afişa pe ecran mesaje de debugging. Aveţi noroc. GAIM are o opţiune pentru a afişa mesaje de debugging. Bun. Porniţi GAIM cu opţiunea --debug: gaim --debug şi observaţi că are o variabilă prin care-şi selectează limba în engleză (Setting locale: LANG=en). Printre mesajele care curg în consolă mai observaţi şi că aspell se plânge că nu găseşte dicţionar pentru limba engleză.

Această problemă se poate rezolva uşor prin copierea fişierelor dicţionar (ro.multi şi ro.rws) din directorul C:\Program Files\Aspell\dict în fişierele en.multi şi en.rws pentru a-l face pe aspell să creadă că are dicţionar pentru limba engleză (care de fapt va fi dicţionarul pentru limba română).

După această manevră reveniţi la GAIM şi observaţi că spell-checking-ul se face corect.

Reclamă la Linux produsă de IBM

2006-01-20T16:22:00.000+02:00

Aici.

The Arcade Fire - Funeral

2005-12-11T18:10:00.000+02:00

The Arcade Fire este o formaţie care, ei bine... cântă (ceva ce aş cataloga drept indie sau alternative rock - radiohead like). Numai că ceea ce cântă ei îmi place aşa de mult încât de azi dimineaţă, de când am descărcat albumul Funeral îl ascult în continuu. (nu spun de unde l-am descărcat pentru că nu e frumos... în orice caz nu l-am descărcat în mod legal, adică nu am plătit pentru el; asta nu din cauză că nu am bani, ci pur şi simplu că nu există în România cineva care să vândă în mod legal albumul; şi sunt foarte supărat din cauza asta, se pare că nici dacă vreau să fiu un cetăţean cuminte nu pot; pe cine trebuie să omor ca să pot să fiu cu adevărat liber?; serios acuma, cui trebuie să dau în cap pentru situaţia actuală din Rromânia? dar mă depărtez de subiect...)

Un review al albumului Funeral au făcut şi cei de la Pitchforkmedia dându-i nota 9,7, o notă foarte mare după sistemul lor de rating (o notă mai mare de 9 o primesc doar albumele excelente).

Bun. Acuma luaţi şi descărcaţi melodia în format mp3 pusă la dispoziţie de cei de la insound şi spuneţi-mi dacă nu e cea mai frumoasă melodie pe care aţi ascultat-o vreodată ;).

xmms-scrobbler pentru Debian Sarge

2005-12-11T12:06:00.000+02:00

Pentru cine nu ştie, xmms-scrobbler este plugin-ul pentru xmms care trimite către last.fm melodiile pe care le asculţi.

Din păcate xmms-scrobbler nu face parte din distribuţia oficială Debian Sarge, dar un nene foarte drăguţ şi binevoitor a creat un pachet cu acest plugin pe care l-a pus pe net astfel ca noi, ăştia leneşi, să nu trebuiască să compilăm plugin-ul şi să ne batem capul prea mult cu el. Şi culmea, chiar merge. Ţin minte că am avut foarte multe probleme cu el în CentOS 4 (trimitea melodiile numai când i se scula lui, de obicei nu le trimitea).

Aşadar, băieţi şi fete adăugaţi asta în /etc/apt/sources.list:

deb http://www.sommitrealweird.co.uk/debian stable scrobbler

daţi apt-get update şi apt-get install xmms-scrobbler. Gata. Trăiască Debian!

Quick Reference Cards

2005-12-09T19:08:00.000+02:00

"Quick Reference Cards" (nu ştiu cum s-ar putea traduce în română, poate aveţi sugestii...) sunt documente pe care te poţi uita doar aruncând o privire pentru a-ţi aduce aminte de ceva când ai un lapsus şi care concentrează informaţii de bază de care ai cel mai mult nevoie în anumite domenii. Pe mine m-au interesat Cardurile legate de domeniul IT şi iată ce am descoperit:

http://tiger.la.asu.edu/quick_reference_card.htm: mai multe carduri printre care: C Language Quick Reference, JAVA Language Quick Reference, MySQL Database Quick Reference, PHP Quick Reference, Apache Perl Module Quick Reference, Linx Administrator's Quick Reference, Linux Security Quick Reference, TeX is a typesetting system Quick Reference, GNU Emacs Quick Reference, UNIX BASH shell Quick Reference.
http://www.digilife.be/quickreferences/quickrefs.htm: tot mai multe carduri (majoritatea se găsesc şi pe linkul precedent): Cascading Style Sheets 1.0, XEmacs Reference Card.
refcards.com: multe carduri: mod_perl, Perl regular expressions, Apache, HTML DOM, XHTML 1.0 transitional, CSS level 2, XSLT.
Latex cheat sheet: card despre LaTeX.
VisiBone: companie specializată pe confecţionarea şi comercializarea cardurilor destinate designerilor web (HTML, CSS, HTML DOM, JavaScript, etc.), dar care pune la dispoziţie în mod gratuit spre descărcare (la o calitate mai proastă, e drept) aceste carduri.

Şi să nu uităm de bătrânul Google. Căutând după "Quick Reference Cards" am găsit o mulţime. Din cele mai diverse domenii.

Creare de PDF-uri sub Windows

2005-11-30T00:03:00.000+02:00

Ca să creezi PDF-uri sub Microsoft Windows nu ai nevoie neapărat de produsele Adobe Acrobat. Există soluţii gratuite care folosesc Ghostscript pentru generarea PDF-urilor. Eu am găsit două: PDFCreator şi PrimoPDF. Le-am descărcat (versiunea 0.8.1 PDFCreator, PrimoPDF era numai versiunea 2.0) şi am făcut nişte teste superficiale ca să mă pot decide asupra unuia dintre ele.

În urma testelor (am convertit acelaşi document Word cu cele două programe) am observat că fişierul produs de PDFCreator era de două ori mai mic decât fişierul produs de PrimoPDF. În plus imaginile din PDF-ul produs de PDFCreator erau mult mai de calitate decât în PDF-ul produs de către PrimoPDF. Situaţia e foarte clară pentru mine: PDFCreator rulez.

la strada music

2005-11-29T00:11:00.000+02:00

la strada music este o casă de discuri românească care distribuie şi produce muzică jazz, electro şi ambiental. Tocmai am descoperit această casă de discuri şi am rămas plăcut impresionat de artiştii pe care-i susţine: vlaicu golcea, marta hristea, formaţia aievea, maria raducanu, silent strike (ăştia sunt numai artiştii de care am auzit eu, pentru detalii vă invit să vă uitaţi pe pagina cu artiştii "la strada").

"Silent Strike" este una din slăbiciunile mele (în parte şi pentru că-l cunosc personal, dar în primul rând deoarece realizează o muzică incredibilă, care-mi merge pur şi simplu la suflet), şi de aceea am şi dat comandă pentru primul album care a apărut recent (albumul se prezintă într-o realizare de excepţie: ambalajul primelor 1000 de CD-uri are bagheta de plumb cu logo embosat, coperta faţă - stencil decupat cu laser, coperta spate - stencil print cu vopsea metalizată). Un EP (cuprinzând 4 piese) care poate fi descărcat gratuit a fost lansat de Silent Strike la netlabel-ul românesc arhiva7.

De la casa de discuri "la strada" intenţionez să mai cumpăr şi albumele: Vlaicu Golcea - Ambiental Swiss, Raducanu, Tiberian - Lumini, Various artists - Bucharest Chills & Thrills, yvat & cut-raw videos - yvat & cut, albume consacrate în scena underground românească.

Sunteţi invitaţi cu toţii să aruncaţi o privire asupra acestei case de discuri, iar dacă vă place muzica să cumpăraţi albumele, să demonstraţi că muzica românească de calitate nu e moartă ci e numai puţin necunoscută, să susţineţi artiştii cumpărându-le albumele.

Creative Commons - Get Creative Screencast

2005-11-27T00:08:00.000+02:00

O'Reilly Network are o mulţime de articole interesante.

Recent (mai exact astăzi :D ) mi-a atras atenţia un articol despre Screencasting. Din articolul respectiv veţi învăţa ce înseamnă Screencasting-ul şi cum se face.

Din link în link am ajuns într-un sfârşit la subiectul aestui articol şi anume: Get Creative de la Creative Commons. Screencastul prezintă pe înţelesul nostru, al tuturor ce înseamnă licenţele Creative Commons şi cum ne pot ajuta ele să realizăm lucrări în colaborare cu alte persoane fără a ne fi frică de procese cu avocaţi libidinoşi şi toată tevatura legată de copyright.

Cum să citeşti matematica

2005-10-20T01:11:00.000+03:00

Jucându-mă cu StumbleUpon, am dat peste un articol despre cum să citeşti matematica.

Articolul se anunţă foarte interesant, având secţiuni cu titluri ca:

Don't Miss the Big Picture

Don't be a Passive Reader

Don't Read too Fast

Make the Idea your Own

INFJ

2005-09-23T19:38:00.000+03:00

Am făcut testul de personalitate de la SimilarMinds şi iată cum am ieşit:

INFJ - "Author". Strong drive and enjoyment to help others. Complex personality. 1.5% of total population.

Free Jung Personality Test (similar to Myers-Briggs/MBTI)

Wikipedia editor

2005-09-16T16:57:00.000+03:00

Am devenit editor la Wikipedia în limba română.

Primul meu articol este despre tehnologia Frame Relay.

Intenţionez să traduc/scriu cât mai multe articole.

The Complete Guide to Isometric Pixel Art

2005-07-16T22:49:00.000+03:00

Astăzi am dat peste The Complete Guide to Isometric Pixel Art (nu știu să traduc în românește... nici nu cred că există conceptul de "Pixel Art" în românește). Totdeauna am admirat lucrările Pixel Art iar acum pot să încerc și eu să fac ceva... Mă îndoiesc că o să trec peste elementele de bază (neavând talent & chestii de astea...) dar în orice caz nu strică să știi din toate câte ceva :) ...

"Pixel Art" este un concept extraordinar. Artistul trebuie să realizeze un desen numai folosind pixelii. Asta nu este un lucru ușor deloc. Este nevoie de talent, timp și multă răbdare.

Iată și câteva exemple de Pixel Art:
http://www.deviantart.com/view/1765051/
http://www.deviantart.com/view/4668759/
http://www.deviantart.com/view/3118796/
http://www.deviantart.com/view/4004741/

Nivelul detaliilor din imaginile respective este incredibil. E foarte greu de crezut că respectivele imagini sunt create doar din pixeli, dar așa este.

/etc/profile la login cu Xsession

2005-07-11T02:32:00.000+03:00

Am observat că sistemul meu Debian Linux nu seta variabila de mediu (environment variable) $PATH pe care o setam eu în fişierul ~/.bash_profile când mă conectam cu GDM. Am făcut ceva cercetări şi am ajuns la concluzia că atunci când mă conectam în X nu se rulau fişierele /etc/profile, ~/.bash_profile sau ~/.profile, adică shell-ul nu era de tip login.

Am făcut ceva căutări pe Internet şi am văzut că nu sunt singurul cu problema asta. Am găsit un link interesant pe lista de discuţii Debian în care cineva spune că linia

exec "$STARTUP"

din /etc/X11/Xsession.d/99xfree86-common_start ar trebui schimbată în

exec -l $SHELL -c "$STARTUP"

pentru a fi corect.

Nu ştiu cât de corect este "hack-ul" ăsta, dar la mine a mers şi sunt mulţumit.

Tastatura românească în Linux

2005-07-09T02:42:00.000+03:00

În Linux sunt două standarde de tastatură românească: tastatura românească pentru programatori (diacritcele se obţin apăsând combinaţii de taste - AltGr+A pentru litera Ă, sau AltGr+I pentru litera Î de exemplu), şi o tastatură copiată după cea din Windows (diacriticele sunt mapate pe tastele [ = ă, ] = î, \ = â, ; = ş, ' = ţ).

Fiecare dintre ele are neajunsurile ei. Maparea pentru programatori e greu de folosit pentru a scrie documente (e greu de apăsat pe două taste deodată atunci când ai de scris diacritice multe). Maparea din Windows schimbă poziţia tastelor "(" şi ")", de exemplu).

Domnul Cristian Secară a scris câteva articole legate de situaţia actuală a limbii române în sistemele de operare curente. El stabileşte un standard de mapare al tastaturii româneşti care este foarte bine realizat deoarece aranjează caracterele mai des folosite în articolele româneşti în aşa fel încât se poate ajunge fără efort la aceste caractere, dar totuşi permiţând şi accesul la caracterele mai puţin folosite. Deasemenea el realizează o serie de drivere pentru sistemele de operare Microsoft care pot fi foarte uşor instalate şi folosite.

Pe site-ul domnului Secară nu sunt prezentate mapări şi instrucţiuni de folosire pentru sistemele de operare *NIX care folosesc server-ul X Window ca sistem grafic. Astfel că m-am apucat şi am făcut o astfel de mapare. Maparea urmăreşte îndeaproape maparea domnului Secară (am schimbat doar maparea tastei ce conţine caracterele "~" şi "`"; practic am inversat ~ cu „ şi ` cu ” pentru a putea folosi maparea mai uşor în *NIX deoarece caracterul ~ are semnificaţie specială şi îl folosesc foarte des) şi poate fi descărcată de aici.

Pentru a folosi maparea de tastatură este suficient să descărcaţi fişierul şi să-l copiaţi în directorarele /etc/X11/xkb/symbols şi /etc/X11/xkb/symbols/pc, iar ca să schimbaţi maparea va trebui să scrieţi

setxkbmap ro2

într-o consolă.

Reader pentru eBooks de la Project Gutenberg

2005-07-09T02:01:00.000+03:00

Proiectul Gutenberg realizează un lucru extraordinar. Transformă cărţi aflate în Public Domain în format digital, iar apoi le publică pe Internet pentru a fi descărcate de către oricine în mod gratuit.

Cărţile sunt de cea mai bună calitate (nu conţin greşeli de tastare, nu sunt modificate faţă de originale, etc.), iar asta se întâmplă deoarece înainte de a fi acceptată, o carte trece printr-un proces lung şi complicat de corectare şi revizie din momentul în care este scanată şi până la formatul final. Tot procesul de transformare a unei cărţi din hârtie în format digital este realizat de către oameni voluntari în mod gratuit.

Toate bune şi frumoase, doar că există probleme... Cărţile sunt în format txt, ceea ce înseamnă că nu conţin formatări, informaţii de paginare, etc. Ar fi foarte frumos ca textele cărţilor provenite de la Proiectul Gutenberg să fie organizate ca o carte adevărată: cu informaţii despre fonturile titlurilor, titlurile să fie mai mari şi îngroşate, să aibă informaţii despre paginare, etc.

Ceea ce caut eu este un cititor (reader) care să poată vizualiza textele de la Proiectul Gutenberg în modul cum arată o carte. Adică să împartă cartea în pagini (împărţirea aceasta ar trebui să fie făcută în aşa fel încât să nu se producă scrolling; o pagină trebuie să încapă toată pe ecran şi trebuie să fie vizibilă) şi să aplice formatările de rigoare: fonturi îngroşate pentru titluri, etc.

Dacă cineva dintre voi ştie de un program de genul ăsta (care să meargă şi pe Linux :) ) este rugat să mă informeze şi pe mine.